Cum am renuntat eu la tigari!
Trebuie sa va spun povestea mea, fiindca renuntarea la fumat mi-a adus atat de mult bine in viata incat as vrea ca macar una din persoanele fumatoare care imi vor citi povestea sa... renunte si ea.
M-am apucat de fumat la varsta de 14 ani, fac parte din generatia
copiilor “cu cheia de gat”, astfel ca tata si mama, oameni simpli
dealtfel, lucrau de dimineata pana seara ca sa asigure un venit
suficient pentru un trai decent. Astfel ca eu si surioara mea am crescut
care pe unde a putut, incercand inca de mici sa ne creem un sistem de
valori si etichete morale. Poate d-asta ma si enervez cand aud pe strada
oameni rastinud-se la niste copii
zbenguiti si afirmand in gura mare: “Tineretul din ziua de azi!”. Nu ma
pot abtine sa nu le replic: “dar tineretul asta din ziua de azi cine
l-a crescut domn’le? Nu voi? Ei sunt doar niste copii care ar trebui
indrumati, ci nu lasati la voia intamplarii!”. Incetez sa mai povestesc
detaliile, stiu ca nu sunt singura care a crescut astfel, jucandu-se in
fata blocului cu altii copii mai mari sau mai mici, noi definind practic
aceasta generatie a “cheii de gat” despre care vorbeam mai sus.
Asadar,
la 14 ani m-am apucat de fumat pentru ca in liceul la care intrasem
(culmea, unul de renume, din care ies copiii destepti care urmeaza
facultati bune) mai toti colegii fumau. Dupa ore ne duceam la un club
care avea si biliard si se afla imediat langa liceul nostru, asadar
acolo ne pretreceam cateva ore in fiecare zi, dupa care ajungeam acasa,
ne faceam temele, iar seara urma o alta tura de stat cu prietenii, in
fata blocului. Si prietenii din fata blocului incepusera sa fumeze,
asadar, la varsta cand influentarea atinge maximul si probabil iti
manifesti “instinctul de turma” ca niciodata mai bine, m-am gandit ca as
fi foarte interesanta daca as fuma, ce mare m-as da eu cu o tigara in
gura, erau si ieftine si mi le puteam permite din banii pe care mi-i
dadea mama sa-mi iau de mancare la liceu, asa ca... m-am apucat.
Totii
fumatorii stiu ce inseamna sa fii dependent de pofta de tigari, sa te
trezesti cu gandul la ele, sa nu poti bea o cafea fara sa nu le inspiri
fumul, sa nu termini bine o portie de sex ca deja parca ai vrea sa arzi
una si asa mai departe. Din pacate urmarile negative ale fumatului se
instaleaza atat de lent, incat nu le observam, dar dupa aproape 15 ani
de fumat, cand renunti la ele, aproape ca te simti renascut. Si chiar
vorbesc serios. Dintii mi se ingalbenisera si mi se cariasera, prietenii
i-am ales astfel incat sa fumeze, caci nefumatorii nu prea ma suportau,
la birou facusem deja gasca fumatorilor (mai exact ne strangeam toti
din firma, caci vreo 4-5 nu fumau), pretul lor crescuse (slava Cerului,
nu cat a crescut acum), sport
nu prea mai puteam face, oboseam din orice. Gura are un miros specific,
cand am fost la stomatolog a trebuit sa fac o rezctie apicala si mi s-a
vindecat foarte urat gingia pentru ca aveam atrofiata mucoasa bucala de
la fumat, asa ca am facut alte tratamente pentru revenirea ginegiei.
Raceam destul de des, dar in sensul ca mi se tot umflau amigdalele,
dieta o dadusem peste cap, e greu sa slabesti cand esti fumator, pe
cuvant de onoare. Cum m-am lasat, in ciuda povestilor care spun ca te
ingrasi de la fumat, la doua luni dietele incepusera sa-si faca efectul
desi cred ca le tot incercam de aproape 8 ani... In strainatate cand
mergeam aveam o problema, trebuia sa gasesc localuri pentru fumatori. In
vizite deasemenea faceam frigul prin balcoane (iarna, evident, asta ma
deranja cel mai tare) ca sa pot sa-mi savurez tigara, daca pot spune
astfel. Casa mea miroasea mereu oribil de la scrumierele lasate peste
tot si peretii imbacsiti pentru ca fumam la televizor. Iar sanatatea...
din ce in ce mai proasta. Ziceam ca odata cu varsta si sanatatea scade,
desi alte vicii in afara tigarilor n-am avut niciodata.Dar prietenul meu de care m-am indragostit nebuneste este nefumator (excetia de la regula). Asadar, a trebuit sa indur multe momente in care sa stau fara tigara fiindca nu puteam fuma cand el... nu era fumator. A fost greu si enervant. M-a cerut in casatorie si mi-a zis ca vrea sa avem un copil. Ce fericita am fost! Ce femeie, la 28 de ani, nu-si doreste sa isi poata face o familie si sa aiba un bebe! Minunat! Dupa care mi-am dat seama ca tigara asta ar fi foarte suparatoare pentru familia mea, cand ar fi gata intemeiata. In primul rand in timpul sarcinii n-am voie, apoi nici cand copilul este mic, plus ca prietenul gasea tot felul de metode de a ma convinge sa fumez mai rar, ba ajunsese sa-mi ofere recompense de fiecare data cand aveam puterea sa bag la loc o tigara pe care tocmai o scosesem din pachet ca sa o fumez. Am inteles ca poate ar fi mai bine fara...
Am incercat sa ma las brusc (fumam un pachet, uneori mai mult, pe zi). N-am reusit, dupa doua zile de abstinenta imi venea sa ucid pe cineva pentru o tigara. Plasturi cu nicotina nu am putut lua, caci tot fumam si ma intoxicam de prea multa nicotina. Fumam pentru ca ma invatasem sa fumez. Asociasem tigara cu mai toate activitatile mele din viata de zi cu zi: cu cafeaua de dimineata, cu televizorul, cu micile pauze de la serviciu, cu starile de nervi, dar si cu starile de fericire, cu momentele de plictiseala sau cu cele tensionate... Doar cu sexul nu le asociasem (in ultima perioada) pentru ca nu pteam sa plec de langa prieten pentru o tigara, imi era rusine pur si simplu si stiam ca el nu merita asta, ci din contra, merita atentia mea. Asadar, daca atunci puteam, in rest de ce nu reuseam?
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu